Această cruce a fost ridicată în memoria voievodului Constantin Șerban zis Cârnul și a lui  Papa (Matei) Brâncoveanu, ucis în 1655 în timpul răscoalei seimenilor și dorobanților. Crucea din piatră a fost comandată de Constantin Brâncoveanu la 20 iulie 1713 cu scopul de a o înlocui pe cea cea din lemn, amplasată aici de marele vornic Preda Brâncoveanu în memoria fiului său. Crucea se găsea în secolele XVIII-XIX la poarta zidul exterior ce împrejmuia proprietățile Brâncovenilor, marcând locul  de „lângă gardul caselor tatălui său”, unde Papa Brâncoveanu și-a pierdut viața. Se presupune că aceasta se găsea în apropierea Spitalului Brâncovenesc, fiind apoi mutată în diverse locuri, așa cum ne putem da seama din fotografiile din prima jumătate a secolului trecut, când o regăsim din cel puțin două locuri de pe Aleea Mitropoliei. Crucea era înaltă de 2,67 m + terminația superioară de 0,30 m, cu o lungime a brațelor orizontale de 1,05 m, cu o lățime de 0,47 m și grosime de 0,32 m. Crucea a suferit de-a lungul timpul, fiind evidentă ruptura de la bază, acolo unde se poate vedea și reparația prin introducerea unui element din metal. Acoperişul/căciula, în formă de piramidă cu baza mare în jos, se află pe un trunchi de piramidă cu baza mare în sus. Este de tip monobloc. Ornamentația este una clasică, având stema Țării Românești pe medalionul central, cu inițialele K. B. (Constantin Brâncoveanu) ce încadrează crucea ținută în cioc de vulturul muntean. În jurul medalionului este o ornamentație fitomorfă. Medalioane circulare concentrice sunt duble și exterioare. Pe brațe, așezate în jurul medalionului central, sunt medalioane ce au în interior inițialele IS. HS. NI. KA. (Iisus Hristos Biruitorul), iar în partea superioară, sub terminația piramidală se găsesc inițialele I.N.T.I. (Iisus Nazarineanul Țarul Iudeilor). Pe cruce se găsește următoarea inscripție: „Aceasta cruce este ridicată în slava Domnului Hristos, de Constantin Brâncoveanul, feciorul luminatului Domn Io Constantin Basarab Voevod, în locul altei cruci ce iera din lemn, care iera ridicată de Preda biv vel Vornic Brâncoveanul, în pomenirea fiului său Papa Postelnicul, printele mai sus pomenitului domn. Că întru acest loc au pierit în zilele lui Constantin Vodă Șerban, ce au stătut Domn în urma lui Matei Vodă, când s-au ridicat darabanții asupra Domnului și a boierilor țării, la leat 7163 (1655) și stricându-se crucea de lemn s-a ridicat aceasta de piatră, la Iuliu 20, leat 7221 (1713)” (Stoicescu, 1961, p. 335; Popescu, 1960, p. 1082-1084). Cruce Ajută de tip cruce latină se află la începutul textului de pe braţul inferior frontal. Înscrisul este cu alfabet chirilic, limba română și este realizat artistic. Pentru încadrarea textului în câmpul dat, meşterul a folosit cuplarea de litere, literele aruncate încadrate în înălțimea rândului şi prescurtările. Pentru spaţiul dintre grupuri de cuvinte a folosit punctul poziţionat la mijlocul înălțimii rândului. Este o cruce cenotaf. Crucea a suferit un accident în anul 1976, conform documentelor aflate în arhiva Muzeului Național de Artă al României, care atesta că încă din toamna acelui an crucea se găsea în custodia muzeului. Din respectivul document, identificat în arhivă de doamna Manuela Popa și primit prin amabilitatea doamnei Emanuela Cernea, rezultă faptul că în urma accidentului crucea a fost spartă în trei bucăți la 24 august 1976. Pentru că în documentul amintit se precizează faptul că urma să fie solictat întreprinderii „Metrou” să scoată partea rămasă în vechiul amplasament, adică „a bazei crucii cu partea inferioară a inscripției” cât și transportarea acesteia la muzeu unde urma să fie restaurată, este plauzibilă ipoteza conform căreia crucea s-a prăbușit în urma lucrărilor întreprinse pentru construcția metroului bucureștean, lucrări începute încă din toamna anului 1975 şi nu în timpul lucrărilor de amenajare a Centrului Civic bucureştean demarate după cutremurul din 1977. După căderea regimului comunist, în ultimul deceniu al secolului trecut, a fost realizată o nouă cruce care a fost amplasată pe spațiul verde de la baza Dealului Mitropoliei si care este o copie fidela a crucii lui Papa Brancoveanu.