Cea de-a doua cruce din Berceni este cea care se găsește în vecinătatea cartierului Bellu, și anume în cartierul Mărțișor, cultivat în trecut cu vii ce aparțineau Mănăstirii Văcărești. După secularizarea averilor mănăstirești, terenul este parcelat și populat de meseriași și grădinari, dar și de negustorii olteni. Trei dintre aceștia, mai înstăriți, au săpat o fântână care era cunoscută sub numele de „Puțul celor trei olteni”. Numele lor ne-a rămas prin grija preotului Mihai Tătăram de la biserica Mărțișor: Constantin Șerban, Ion Simigiu și Ion Militaru. Despre această fântână amintește în 1943 cel mai celebru locuitor al cartierului, Tudor Arghezi, care scria despre cartierul Mărțișor astfel: „Cartier numit așa din bătrâni și așezat pe marginea cea mai înaltă a Bucureştilor, peste drum de închisoarea Văcărești, care a fost mănăstire, unde o fântână distribuia cu ciutura oamenilor obosiți și vitelor apa ei adâncă și proaspătă. «Puțul celor trei olteni» adormiți întru Domnul, grădinari și precupeți din vechea luncă”. Cum am arătat și anterior, lângă o fântână se ridica și o cruce care să amintească de cel ce a săpat-o. Crucea amintea, printr-o imagine pictată pe o tablă, de cei trei ctitori înfățișați în cămașă tradițională oltenească. (Tătăram, 1983, p. 121-122). Undeva pe la mijlocul secolului trecut, puțul a fost dezafectat, fiind înlocuit cu o cișmea. Atunci preotul Mihai Tătăram a dus crucea oltenilor în curtea bisericii Mărțișor (Dobrescu, 2000, p. 13). Crucea, care are dimensiunile: h – 101 cm, L – 41 cm, l – 22, g – 13 cm iar cavitatea 20X11 cm, nu pare să fi avut vreo inscripție, este astăzi văruită. Are în centru o cavitate unde probabil că se găsea imaginea ctitorilor. Gardul din spatele crucii servește drept suport pentru două panouri care spun povestea crucii și care prezintă și o fotografie a celor trei olteni. Este în formă de trunchi de piramidă: jos este cu mult mai groasă decât la partea superioară iar brațele sunt mai scurte decât la celelate cruci. Este văruită cu multe straturi. Prezintă un locaș la răscrucea brațelor, realizat pentru aprinderea de lumânări. Este poziționată cu partea frontală spre zidul bisericii, după cum se observă din zona acoperișului care a fost realizat monobloc, în partea din spate fiind la același nivel cu brațele.