Grelele năpaste abătute asupra oamenilor i-a făcut să ridice monumente cu dublă valență: să-i ferească de nenorociri și să amintească în același timp de necazul abătut asupra lor. Este cazul crucii din piatră ridicată de către serdarul Matei Mogoș (Mogoșescu), pe moșia sa, la început secolului al XVIII, în anii 1718-1719 cu speranța încheierii pandemiei de ciumă ce bântuia orașul. Crucea a devenit atât de importantă în mentalul comunității încât mitropolitul Grigore II (1760-1787) a ridicat, cu aportul lui Alexandru Ipsilanti, o biserică în jurul crucii. Regăsim acest tip de memorare al unei epidemii la Viena unde împăratul a ridicat la finele secolului al XVII-lea o coloană dedicată milei divine la terminarea epidemiei de ciumă, sau la Arad unde a fost ridicată la mijlocul secolului al XVIII-lea coloana ciumei ce avea ca principală reprezentare Sfânta Treime, cât și în alte orașe din Banat, Ungaria sau Germania. Acestea erau ridicate în urma promisiunii făcute în cazul stârpirii molimei.

Crucea lui Mogoș are o înălțime de 4,6 m, 1,4 m lățimea brațelor orizontale, 0,53 m lățimea și 0,39 grosimea și este bogat decorată cu ornamentație în stil brâncovenesc, cu terminația superioară sub forma unor frunze de stejar (sau de acant) stilizate. Muchiile au o decorație sub formă de funie răsucită, iar lateralele cu motive fitomorfe. În partea superioară, pe „o filacterie sub formă de sul” sunt iniţialele I.N.T.I.V. (Iisus Nazaretianul Țarul Iudeilor). În cele patru colțuri ale brațelor este câte un medalion cu inițialele IS. HS. NIKA (Iisus Hristos Biruitorul) care crează un romb delimitat de frunze stilizate în interiorul căruia se găsește pictat chipul lui Iisus înconjurat de 12 medalioane reprezentându-i pe apostoli. Între medalioanele laterale și icoana centrală se găsesc sculptate numele celor patru evangheliști: în stânga sus Matei, în dreapta sus Marcu, în stânga jos Luca și în dreapta jos Ioan. Între medalioanele dispuse pe verticală și icoană sunt câte o rozetă florală. Inscripţia este în limba română cu caractere chirilice şi are următorul text: „Crucii‚ Tale ne închinăm, Stăpâne, şi prea sfânta Învierea Ta o slăvim. Cruce păzitoare a toată lumea, cruce Bisericii podoabă, cruce a împăraţilor întărire, cruce a credincioşilor întemeere, cruce a îngerilor slavă şi diavolilor rană”. Apoi inscripția se continuă cu următorul text în versuri: „O, buni credincioşi călători, care pe aicea treceţi / Şi pre cinstita cruce în slavă vedeţi, / Pe a credincioşilor podoabă şi a dracilor stricare, / Aşternit picioarelor lui lisus Christos, / Ei vă închinaţi cu dragoste mare, / Că pre dânsa s-a înălţat Dătătorul de viaţă. / Rugaţi-l pe ţară să o păzească / De rele primejdii să nu paţă, / Iar pe cel ce, cu a lui cheltuială crucea a înălţat, / Al ţării marele serdar Matei Mogoş / Să ştiţi că s-a chemat, / Păzită de cele rele, Dumnezeu să-l miluiască /Şi spre împărăţia cerească ajute-i să moştenească”. Leat 7227 (1719).

Poziționată în altarul Bisericii Oborul Vechi, crucea menită să spună oamenilor despre ciumă și foamete este greu de văzut astăzi, devenind în prezent obiect de cult. (Stoicescu, 1961, p. 335; Popescu, 1960, p. 1084-1086, https://protopopiatul2capitala.ro/parohia-oborul-vechi/ accesat la 05.08.2022).