Podul Calicilor şi vecinătăţile sale în care se poate vedea că puțul Calicilor era încadrat la stânga de Crucea lui Alexandru Vodă de la Spirea Veche, iar la dreapta de crucea Mircioaiei de la Mănăstirea Antim. Crucea lui Alexandru Vodă (posibil Alexandru vodă Mircea) este menționată ca reper la 22 august 1662 (7170) atunci când Grigore I. Ghica vodă o menționează în documentul care întărește mănăstirii terenul: „totu locul cu totu dealul, catu au fost mai denainte vreme vii, însă den hotarul Lupeștilor, de unde iaste loculu viilor de lângă mănăstire în josu spre dealu, până în calea Mehedintilor, unde sue calea la cruce a lu Alexandru Vodă cea de piatră”. Delimitarea este reafirmată șapte ani mai târziu într-un document emis de Antonie Vodă. Crucea se găsea la acea data în vârful dealului și era identificata ca fiind „cea mare”, de unde rezultă că nu era singura cruce din această zonă, așa cum este cazul altei dispărute cruci, a Doamnei Mircioaia. Pe locul unde mahalagii identificau locul crucii la mijlocul secolului al XVIII-lea a fost ulterior ridicata biserica Spirea Veche  (Cernovodeanu, Vătămanu, 1965, p. 25-39).