În curtea Palatului brâncovenesc de la Mogoșoaia, lângă biserica Sfântul Gheorghe se găsesc cca 10 cruci și fragmente de cruci din piatră, de mari dimensiuni. Acestea sunt cruci de drum și de pomenire care au fost relocate din locul lor de ridicare și amplasate într-un plan organizat de arhitect Alexandra Chilima. Perioada în care au fost dislocate și reamplasate aceste cruci a fost, cel mai probabil, prin anii 70 – 80 ai secolului al XX-lea, atunci când regimul comunist a decis colectarea și inventarierea în muzee a crucilor de pe drumuri, urmând ca cele rămase pe teren să fie scoase. Având vedere timpul scurt alocat și resursele atribuite, multe cruci au fost dislocate fără soclul original, unele suferind rupturi, așchieri și deteriorări iremediabile ale suportului și textului din cauza modului de smulgere al lor și din cauza transportului inadecvat. Reamplasarea lor a fost făcută în muzee, în curțile lăcașurilor de cult și chiar în curțile caselor unor particulari, încercându-se în acest fel să protejeze crucile de ideologia timpului respectiv. Totuși acestea monumente au fost cele mai norocoase, dăinuind până astăzi, transmițând astfel, prin prezența lor a motivelor și a textului, istoria sculptată acum două sau trei veacuri. În stadiul actual al cercetării nu se cunoaște locul inițial de ridicare, element care ar fi ajutat la identificarea efortului depus pentru transportul lor și mai mult decât atât la descoperirea rutelor, fântânilor, locurilor de popas sau a hotarele pentru care au fost înălțate. Crucile din curtea Palatului Mogoșoaia ne comunică, nouă celor care trecem prin fața lor, anul ridicării, însemnele heraldice respectate de comanditari, meserii și bresle din care făcea parte cei care au plătit înălțarea monumentelor, numele celor care au trăit sau au fost pomeniți la vremea sculptării, sfinți și sărbători respectate mai mult de comanditari și chiar nume și porecle de domnitori. Vizualizând textul de pe cruci se observă în rândul comanditarilor un nume: Dragnea care era măcelar de meserie. Acesta, alături de alți membri ai familiei sale au avut puterea financiară necesară pentru a plăti sculptarea, transportul și finisarea, nu a uneia ci a cel puțin trei cruci de pomenire care marcau un drum.