Crucile din scuarul aflat pe centrul bulevardului Nicolae Bălcescu formează în prezent Memorialul Eroilor Revoluției din Decembrie 1989. Acest ansamblu este alcătuit din Crucea lui Neofit, opt cruci din piatră aduse din localitatea Alexeni, Ialomița și o cruce din lemn. Crucea principală este crucea mitropolitului Neofit, ridicată la jumătatea veacului al XVIII-lea în mahalaua Calicilor. Două secole mai târziu a fost mutată în curtea Palatului de la Mogoșoaia, de unde a fost adusă în centrul orașului de către asociațiile studențești în anul 1993 cu scopul de a constitui un ansamblu memorial menit să amintească de eroii care s-au jertfit pentru libertate în decembrie 1989. Pe lângă cele nouă cruci din piatră există o cruce din lemn adusă de la Chișinău de către un grup de studenți din Republica Moldova în Marşul Unirii, și amplasată la 27 martie 1992, de ziua Unirii Basarabiei cu România, în urmă cu 74 de ani. Crucea din lemn este simbolul unității neamului și este practic prima cruce din ansamblul actual, așezată în acest spațiu, pe locul unor troițe ridicate în decembrie 1989. Pe soclul crucii centrale, de tip latină treflată, din lemn, este o placă din  piatră pe care se poate citi „Această cruce a fost purtată din Basarabia cu binecuvântarea părintelui patriarh Teoctist, de generația 89-90 și încredințată celor ce vor urma, spre continuarea drumului crucii pentru România!” Sprijinite pe soclul crucii centrale sunt mai multe lespezi pe care sunt cioplite în piatră numele martirilor din Decembrie 1989. Acest scuar a fost subiectul mai multor propuneri de amenajare în primii ani postrevoluționari, însă a rămas aproape intact până în prezent. Aici, între fântâna de la Universitate și Teatrul Național, ne găsim într-un spațiu care capătă, începând din Decembrie 1989, o semnificație importantă în manifestările civice din Capitală, fiind declarat de participanții la protestele postdecembriste „Zona liberă de neocomunism”. Fenomenul Piața Universității începe în anul 1990 cu un miting electoral și devine ulterior unul de protest față de rezultatul alegerilor organizate în luna mai, și care va fi încheiat prin violenta intervenție a minerilor din iunie 1990. Spațiul devine o agora al manifestărilor antiputere dar, în același timp, loc de celebrare a unor evenimente importante, aici este primit regele Mihai la revenirea în țară, aici se va adresa românilor președintele american Bill Clinton și tot aici este celebrată victoria la alegerile din 2004.